vineri, 12 februarie 2010

O IPOTEZĂ DESPRE SUBSTANȚA SUFLETULUI

Oare ce materie alcătuiește sufletul omului? Din datele cunoscute până acum se poate alcătui totuși o ipoteză despre natura substanței sufletului. Despre electroni se știe că gravitează în jurul centrului atomului care este protonic și neutronic dar intră și în compoziția neutronilor. Despre stele se știe că gravitează în jurul centrului galaxiei dar formează și un conglomerat de mai mare densitate în jurul nucleului acesteia. Conglomeratul de stele din vecinătatea centrului galactic realizează o conjunctură cu acesta asemănătoare cu conjunctura dintre electronii și protonii centrului atomic ce formează neutronii. Cunoscând această similitudine dintre electroni și stele, despre electroni se mai poate spune că sunt niște stele și sisteme solare în miniatură care posedă la fel ca și stelele și sistemele solare un câmp magnetic propriu. Se poate deci ca și alcătuirea microcosmică a electronilor să fie asemănătoare cu cea a stelelor dar la nivel micro de organizare și structurare a materiei, un electron deci s-ar putea să fie un soare în miniatură. Dacă electronii au un câmp magnetic propriu, similar soarelui și stelelor, negenerat din surse externe atunci ei pot avea și capacități informaționale. Sufletul omului poate fi alcătuit deci din electroni al căror câmp micromagnetic a rămas impregnat cu însușirile informaționale și cibernetice ale corpului și sistemului cerebral din care provine. Memorizarea însușirilor informaționale și cibernetice la nivelul câmpului micromagnetic al sufletului se poate realiza în felul următor: electronii liberi de la nivelul biostructurii celulelor cerebrale se impregnează cu câmpurile microelectromagnetice informaționale ale influxurilor electronice nervoase ce vin de la celulele de percepție dar memorează pe lângă acestea și starea de conștiință cu toate aspectele ei și care are la rândul ei un substrat informațional microelectromagnetic. În acest fel apare un continuum al conștiinței sufletului chiar și după ce acesta părăsește trupul. Pentru ca sufletele să poată relua mereu și mereu lupta pentru mântuire Dumnezeu a lăsat ca sufletele să se poată reâncarna în această grădină a pământului pe care o pot transforma în rai sau în iad după mâna de care se lasă conduși. Marii maeștri spirituali ai Indiei spun că sediul sufletului, unde se realizează starea de conștiință, s-ar afla în glanda pineală poate și datorită conexiunilor nervoase pe care aceasta le are cu sistemul nervos.

joi, 11 februarie 2010

ÎNȚELEPCIUNEA CIFRELOR



(0)Simbolizează existența ca spirit dar și conștiința spirituală iar cercul unificat simbolizează și armonia în general. (1)Simbolizează perioada petrecută de copil in burta mamei, perioadă în care un spirit se poate întrupa în trupul lui. Cifra aduce ca format cu jumătatea unei săgeți semnificînd astfel gândul omului îndreptat spre Dumnezeu până la unirea completă cu El. (2)Simbolizează perioada de alăptare, de după nașterea copilului și perioada de timp cît se păstrează într-un fel sau altul o legătură de interdependență fiziologică, dintre cei doi mamă și copil. Forma cifrei simbolizează cele două posturi, de rugăciune și de meditație, care sunt cele mai importante pentru mântuirea omului. (-)Odată cu începutul vieții active a copilului, de inițiativă psiho-comportamentală, psihicul, conștiința sa spirituală poate fi influențată pe parcursul întregii vieți de o parte din tendințele și aptitudinile atitudinale descrise de la cifra 3 până la cifra 10 respectiv 3, 4, 5 și 6 sînt guvernate de forțe spirituale negative, iar 7, 8, 9 și 10 sînt guvernate de forțe spirituale pozitive și mântuitoare. (3)Se prezintă ca un cerc desfăcut ( cercul unificat simbolizează trăirea în armonie a spiritului uman, a lui Yin și Yang, dar și armonia în general), ceea ce denotă un comportament care nu are nici o legătură cu armonia conștiinței spirituale. Mintea omului este guvernată acum de tendința de a pune în practică ideile fără a discerne corectitudinea și utilitatea lor față de diferitele aspecte mântuitoare ale vieții. (4)Patru de mână simbolizează un stâlp ce susține în partea superioară un vas gol, deschis la gură, și aduce la asemănare (ca formă stilizată) cu gâtul și capul unui om la care locul ocupat de creier este gol. Se poate spune că acum mintea omului are aptitudinea de a sta goală și indiferentă față de o activitate armonioasă și mântuitoare. (5)Arată, stilizat, ca o bucată de sârmă elastică încovoiată de un efect de rotație, de la mijlocul ei, în sens invers acelor de ceasornic. Știindu-se că un masaj în sens invers acelor de ceasornic absoarbe vitalitatea zonei organismului deasupra căreia se manifestă, acest tip de manifestare simbolizează tendința egoistă a omului de a se manifesta și de a absorbi, de a acumula, pentru plăcerea lui anumite valori, favoruri etc fără ca să-l intereseze de ceilalți oameni sau de mântuirea lui. (6)Se formează dintr-o linie curbă ce coboară, în sens invers acelor de ceasornic, într-un cerc. Știind că cercul simbolizează armonia spiritului uman dar și armonia în general se poate trage concluzia că linia care coboară în sens invers acelor de ceasornic, în cerc, semnifică aptitudinea conștiinței spirituale de a sta într-o armonie nemântuitoare egoistă și de a absorbi numai semnale care provoaca mai ales multa placere de la exterior realizându-se astfel o armonie pervertită a spiritului uman față de armonia mântuitoare. Trăirea vieții doar într-un spirit de armonie trupesc, nemântuitor și egoist dar și strict dogmatic (fără credință fierbinte) a dus și la uciderea lui Isus prin răstignirea pe cruce. (7)Șapte de mână simbolizează cifrele 1 și 2 unite într-o singură cifră 7. Doi, ca formă stilizată, simbolizează un om așezat în cele două posturi de rugăciune sau de meditație. Unu așezat peste cifra 2, având și o dimensiune mai mare, semnifică faptul că atunci când omul este în rugăciune sau în meditație gândul său trebuie împins spre Dumnezeu cu toată puterea în cazul rugăciunii iar în cazul meditației omul trebuie să-și întindă atenția, cu toată puterea, spre ființa sa dumnezeească într-o atmosferă de liniște și claritate (și în acest caz și în celălalt lucrează tot un spirit Dumnezeesc la trezirea omului). Cunoscând, deci, semnificațiile cifrelor 1 și 2 despre cifra 7 se mai poate spune că înseamnă nașterea din nou a omului pentru Dumnezeu iar ca tendință ea se însoțește cu aptitudinea de la cifra 8. Un rezultat optim, pe această cale, se naște numai dintr-o practică riguroasă și progresivă. Acum Duhul Sfânt al lui Dumnezeu dă o înțelepciune, o cunoaștere discursivă a lumii și a legilor sale în funcție de credința fierbinte a omului. (8)Are forma unui cerc cu circumferința ondulată care așa cum este așezat, în profil, are forma stilizată a doi ochi larg deschiși. Simbolizează faptul că acum ochii adevărați ai omului se deschid în mod clar și liniștit iar el se Trezește percepând astfel natura Dumnezeească din lucruri și din ființe care nu este diferită de eul spiritual personal. Acum eul personal experimentează identitatea "Eu Sunt", trăiește înțelepciunea adevărată, cunoașterea adevărată, vederea adevărată, experimentează identitatea lui cu Dumnezeu. Această aptitudine dată omului de Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, după ce a parcurs gradele de evoluție spirituală care se impun (vezi la cifra 7), poartă denumiri diferite în funcție de religiile care au identificat-o, astfel: Vedere Dumnezeească în ortodoxia creștină, Vedere Pătruzătoare în budismul tibetan sau starea de Budda în budism, Iluminare în hinduism. (9)Se poate vedea că din cerc (spiritul în armonie), care se formează prima dată, iese o linie care urmează o traiectorie curbă în sensul acelor de ceasornic (masajul în sensul acelor de ceasornic dăruiește vitalitate celulelor organismului uman deasupra cărora se manifestă) ceea ce simbolizează tipul de manifestare spiritual care dăruiește fără să ceară înapoi. În acest context, cifra 9, simbolizează deci atitudinea și tendința de manifestare spirituală a lui Dumnezeu prin Duhul Său Cel Sfânt care dăruiește astfel oamenilor puterea ca să caute pe Dumnezeu, ca să se roage, ca să urmeze o cale de mântuire până la descoperirea lui Dumnezeu și unirea cu El. (10)Simbolizează prin cercul lui zero spiritul omului aflat în armonie iar prin unu gândul, atenția spiritului unite cu Dumnezeu într-o atmosferă de liniște și claritate. Zece semnifică deci aptitudinea spiritului omului de a sta armonios și liniștit în uniune cu Dumnezeu, Tatăl Ceresc indiferent că este singur sau împreună cu alte spirite mântuite astfel și reprezintă îsăși starea în care se află Dumnezeu-Tatăl Ceresc.